Aceste stingătoare erau adesea construite din metal robust și aveau un design destul de simplu, dar funcțional. În general, stingătoarele manuale erau echipate cu un sistem de propulsie care permitea utilizatorului să pulverizeze un agent de stingere asupra focului.

Majoritatea stingătoarelor manuale din trecut funcționau cu pulberi uscate sau cu dioxid de carbon, și aveau un mecanism de presiune care trebuia activat manual. Utilizatorii trebuiau să apese sau să răsucească un mecanism pentru a elibera agentul de stingere. De asemenea, stingătoarele manuale erau adesea dotate cu un furtun scurt sau cu un tub care permitea direcționarea substanței de stingere asupra flăcărilor.

Aceste dispozitive erau adesea transportate de pompieri în diverse situații, fiind parte integrantă a echipamentului de urgență. În timp ce tehnologia a evoluat și stingătoarele automate au devenit mai comune, stingătoarele manuale au jucat un rol important în protejarea vieților și a proprietății în epocile anterioare.